“Tu
întrebare de ce te-apropii de parc-ai vrea să mă privești în ochi ?
Îi am închiși doar de răspunsurile
vechi.
Îmi cercetezi obrajii, poate-aș schița
ceva,
Dar ei mi-s împietriți aievea,
Vrei
într-un zâmbet să-ți agăți cârligul,
Cu tresărire observi că nu-i rămas în
locu-i decât punctul,
Te-ndepărtezi zărind ansamblu,
De interes nu îți mai este nesemnificativ
în amplu...”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu