L.140

“Zornăie
Merg și zornăie,
Stau și zornăie
Lanțuri de zvon
Al vieții de bufon
Ce cred că îs
Nu doar ca nume pus 
La un botez
Cu mulți neinvitați de stil burghez
Veniți cu mic , cu mare 
Pentru-a servi sarcasm cu sare
Ca primul fel ,
Lipsit de-al doilea, apoi desert
Nu dulce, ba de-un amar concret
Căci inima le e venin
Uitând că sunt pereni și nu doar vin,
Ci ca o armonie
A mea, părută fie
O definiție
Vrută justiție
A celui diferit,
Dar care are atât de oferit
De-ar fi primit...”L.