“Ce poante ai mai încălțat să faci de râs al vieții balet ?
Ce scenă-ai folosit în felu-ți desuet
În zi de astăzi, de ieri știu,
Nimic putând a repara că-i prea târziu
?
Umerii tăcerii se ridică a răspuns,
S-a plictisit de interogatoriu, e
de-ajuns,
Te-ntorci cu spatele la dialog,
Pășești să ieși în scârțăit de monolog,
Nu ai nevoie de-ncuviințare,
Nimeni nu ți-a bătut la ușă
c-o-ntrebare
Când fus-ai la pământ desculț
Interpretând perfect o
dramă-a ei, n-ai pus anunț.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu