“Ce umbre îți țin trena ziuă alunecându-ți sub picioare în drumul tău către un orizont răpus
Ca un alai de nuntă spre-alesul clipelor trecânde la apus
Fiindu-ți mire el ce te așteaptă necontenit în a catedralei cer,
Inel de stele, văl de nori, lună-n cunună ți oferindu-ți al nopții grănicer
Și se topesc în brațe-lui de-a pururi ca geana plecată pe obraz
Oferindu-ne nouă, muritorilor, părând că am simți, o clipă extaz ?...”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu