“Bătrân gând te lasă în mâinile mele
să-ți mângâi pletele
Și odihnește-te !
Ajunge cât ai muncit cu mintea mea,
Nu mai strânge pumnii cuvintelor de
parc-ar vrea să dea,
Lasă-le mute ca și până acum,
Orfane , părăsite-n drum,
Răzgândirea ți-a fost întotdeauna
aliat,
Nu-ți da în petec cu stil detaliat
Altfel va trebui să te omor...
Nevrând să intru în carcera cu dor,
Ispăși-voi liberă uitarea neîndoliată
Ca pe-o sentință de la sine acceptată.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu