Ea

Mă încurcă ceva .
Ea .
Dragostea .
E o împiedicată,
În permanență împrăștiată,
Are momente când gândește,
Iar altă dată,
Gura îi merge fără ea...
În ceea ce mă privește,
Prea-i răsfățată,
Eu mi-s organizată.
Mai zilele trecute, când a plecat,
Și-a pus rochiță de-agățat,
S-a așezat
La masă, cu-o cafea, alături de-un bărbat,
A cochetat,
L-a fermecat,
Înlănțuindu-și brațele, l-a sugrumat,
Făcându-l în propriul stil knockout.
Deloc n-a regretat,
Nici pic nu i-a păsat,
De parcă nici n-a existat.
Apoi s-a ridicat,
Zâmbindu-și complice s-a dus în parc
Sa caute o nouă victimă de asaltat
Și-a reușit,
Copil rebel de neoprit...
Mereu o cert și o educ,
Dar vorba-mi este cântul unui cuc,
Se uită cu ochi măriți de prefăcută ciută speriată
Când e atenționată
Și-mi replică
Cu-o față bosumflată,
Dar seara când se pune-n pat,
Aud cum râde-n hohote....iar a bifat !
Ce să mă fac cu ea ?
Vă rog, nu o dorește cineva,
Să-mi mai găsesc și eu liniștea ?