Aș

Cu tine încontinuu m-aș certa

Să nu te mai iubesc,

În comă zeci de zile aș sta

Să nu te mai doresc,

Cu foc te-aș înjura

Ca senzual să nu-ți vorbesc,

Aș asurzi

Glasu-ți din lung preludiu să-ți opresc,

Cu sete eu te-aș pălmui

În loc, ca mâna mea, să ceară, morbid, a te-atingea,

Iar zi și noapte aș orbi

Fugind, așa, de magnetica-ți privire și-aș scăpa,

Distanță infinită aș păstra,

Căci nu-i de-ajuns, acum,

Cât este ea !

Dorind să mă convingi,

Că viitor cu tine nu va fi,

Trecutu-mi trist cerșind a-mi retrăi,

Tu peste mine arunci

Un fir tăios, subțire ce-n laț îl strângi,

Apoi sălbatic îl vei depăna,

În cârpă mă vei croșeta

Și dezgustat cât ‘colo mă vei arunca,

Spunându-mi în ironic compliment:

Te-am folosit ca figurant

În show-ul meu constant

De tragic și divertisment.