miercuri, 25 februarie 2015

L.269

De poalele-ți pașilor se-agață umbră,
Se mai pitește, se duce-n dreaptă sau în stângă,
Îți stă în coastă ori sus pe creștet,
Pe clapele luminii cântând în fals duet,
Tu trist și ea nepăsătoare,
Căci nu te lasă să te uiți și nu o doare
Că te-ai săturat poate
De tine și singurătate,
De naștere fiind al tău certificat,
Doar moartea, pierdut, având drept de declarat. L. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu