L.263

"La curtea vieții de Balul zilelor intrarea își făcu zvonire,
Iar șoapta duse clevetire
C-avea o rochie de bal mascat
Deși evenimentul se ceruse rafinat,
Pe umeri în locul penelor o ea și-un el
Neinvitați de fel.
Mâna la gură fuse dusă în semn de uluire,
Ia uite ce nepotrivire,
Ea e așa, 
El altcumva,
Ba chiar îl depășește
C-un colț al gurii când zâmbește
Și tac de parcă-s supărați,
Precis că sunt certați,
Însă pretind că s-ar iubi,
Fugi tu de-aici că mult s-ar chinui,
Să simtă voie n-au cerut,
De capul lor ei au făcut !
În ochi ei se uitară cu mâhnire unul la altul, la toți ceilalți pe rând
Și-și spuseră în gând:
Ce este aparență 
Nu are cum să aibe trasparență."L.