"Îmi sunt prea mari urmele pașilor tăi,
Mă lasă desculță când umbra-ți alerg prin ale vieții văi
S-o-mbrac,
Dar e prea strâmtă ori prea largă, nici asta nu pot s-o fac,
Iar câteodată obosesc, de gându-ți m-aș sprijini însă el zboară, nu reușesc...
Ce-am de făcut oare,
Să te-ntrupez să-ți simt îmbrățișare,
Să-mi fii real simțind bătându-ți inima o dragoste ce moare
Trăind o crudă amăgire ?
Mai bine așa, căci într-un vis e dulce și-o dezamăgire."L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu