Te caut printre colțuri de stele pâlpâinde, însă-i doar vid,
Acolo unde era albastru este livid
Și tras la față, obraji fiindu-i nori de abanos,
Iar zâmbetul o lună înghețată răsturnată-n jos
Căci vise fus-au sparte de zidul timpului promis că va mai fi,
Dar cine ar fi putut o clipă-n loc opri,
Pe unica înmulțită cu amândoi odată
Când viața nu-i o matematică ce la sfârșit are erată...L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu