În coate roasă,
Destinului cenușăreasă
Cerșești tăcerea și privirea-ntoarsă
Știindu-te hidoasă,
Te vrei bogată
Dorind să-mi pleci consoartă,
Poate c-aș vrea deasemenea, dar știi
Când ne-ntâlnirăm ne fuse puse pirostrii
Nu pentru zile câteva ci pentru veșnicii,
Iar cerul și pământul una ne știu c-am fi,
Așa că viață-mi , hai să fim sărace cu-al nostru strop de bucurii,
La colțul buzelor de-l punem, din suflet seceta am potoli
Putând a înflori
Pentru acel ce-ar vrea a ne privi...L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu