Te-ndreaptă de spate soare, nu îmi sta cocoșat de nori
Cu mâna-ntinsă la senin asemeni celor cerșetori,
Ridică-ți privirea și străbate-mi ziua până la apus,
Acolo, unde cuvintele nu vor avea nimic de spus,
Tu zboară-mi eu am să merg pe jos,
Cu fir de amintiri pași de pământ ca să mi-i cos,
De raze ai să-ți frângi sufletu-mi îți va fi baston
S-ajungi a mă-ntâlni, să te-nvelesc cu pleoapa-mi când dincolo vom trece, eu oarecare , tu mare domn. L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu