L.223

"Mă poartă cicatrice în călcâi
De nu-mi rămâi,
Când drept pășești
Să simți cum mă stivești,
Să-ți ard de cazi într-un păcat
Și m-ai uitat
Dorind să mă ascunzi într-un pantof
Cu al meu of,
Știind c-am fost
Iubirii tale adăpost,
Dar în ruină l-ai lăsat,
Iar sufletul pe veci îți este șchiopătat !"L.

L.222

"M-am așezat așezat la masa proprie-mi vieți să trag o beție,
Îmi toarnă ce vrea, cum știe,
Amar,
Pahar după pahar,
Un strop de bucurie
Să-mi dea avânt spre nu se știe,
Sticla cu fericire i s-a terminat
Degeaba cer și-am gât uscat,
Nota de plată îmi face grăbită
Să nu-i rămân datoare când e sfârșită,
O rog a îi plăti în rate căci mi-s săracă,
Refuză , ba chiar îmi toarnă-n ușă un pelin să mă trezesc ca niciodată.
Aș vinde dintr-ale mele,
Nimeni nu cumpără, sunt grele...
Dorește cineva un troc ?
Dau ghinionul pe noroc."L.

L.221

"Dac-ai putea, viața, ți-ai da la editat,
Din ce e lung să faci un lat,
La ce-i necaz să faci un crop,
Peste ce iese-n evidență un blur ca de miop,
S-alini asperități cu o reducere de zgomot,
De-ai vrea să înțelegi să pui o claritate-n tot,
S-adaugi culoare și pe cine îți dorești,
Ce nu-ți convine să dispară ca-n povești
Și toate doar c-un click ?
Mai fi-vei tu , o clonă sau nimic ?"L.

L.220

"E noapte în a vieții cazarmă,
Aud cum sună a sorții alarmă
Și sar în picioare să-mi iau veston,
Cu-a sufletului baionetă s-aplic al legii talion
Crezând că ea ar fi dușman egal să pot purta război,
Să pun a pulberii tristețe în butoi,
Fitil
Să fie crud destin,
Să îl aprind cu dragoste , să explodeze-n fericire,
Iar tot ce-i rău să își găsească nimicire,
Deși doar una să par un regiment,
În moarte dintr-un soldat să avansez la grad oniric de locotenent
Pe care, cu o clipire, unul sau doi l-ar saluta 
Crezând că pentru ei lăsat-am în urmă și altceva."L.

L.219

"Te-am așteptat să-mi vii ca un nor promis seninului.
Mare nisipului,
Un fir de ață acului,
Pași mersului,
Lumină întunericului
Căutându-te cu ochi-mi uscați în linia orizontului,
Vândut-am suflet timpului crezând că mi te dă la schimb,
Nu a făcut-o și-acum îl poartă ca un nimb,
Rămas-am numai zdrențe dintr-un trup,
Nu am putere să mai lupt,
Te las oricui,
Rămân a nimănui."L.

L.218

"M-am cizelat în refuz,
O fac cu artă încât rămâne confuz,
Demascat
Și se grăbește să repare ce nici n-a încercat,
În spate se retrage împăcat
De parcă a câștigat,
Zâmbesc cu mină îngăduitoare,
Îl las în noapte să creadă că e soare,
Dar am plecat.
De te întrebi cine ar fi, înseamnă că nu știi cum tu de mine fost-ai refuzat..."L.eamnă că nu știi cum tu de mine fost-ai refuzat..."L.

L.217

"Adu-mi un pahar cu jale, nu plin, pe jumătate vărsat,
Să-l dau pe gât dintr-o dat',
Să-l zdrobesc de pământ, în mii să îl sparg,
Cioburi să-i calc , piciorul să-l trag,
În urmă să-mi vină a fericirii bocitoare,
Să tânguie ea ce mă doare,
Căci eu voi fi plecat
Cu sufletul treaz de-atâta amar îmbătat !"L.