sâmbătă, 19 decembrie 2015

L.347

"Mai e puțin până la cea mai lungă noapte ce-i și rece,
Dar nu contează, am așteptat un an cu tine a o petrece,
Îmi voi lipi de tâmpla-ți al meu gând
Să te descopăr, să te am , să nu mă uiți nicicând, 
În ochi îți voi aprinde stele,
Voi curge pe trupu-ți lapte și miere,
Vom fi apă de ploaie, dar și foc,
Neostoiți  ne vom oprim timpul pe loc,
Visu-i să plece înspre ziuă în sărutări fără de milă
I-l vom sufoca, căci pentru noi va fi înnegurată , nu senină,
Pe buze
Voi picura ale iubirii muze
Și-ți voi zidi un univers
Cu șoapte tandre din al meu vers,
Îți voi cuprinde inima în menghina dorinței,
La bară voi chema clipa sentinței
Care să ne-ntâlnim i-a fost verdict,
Să o acuz definitiv la infinit:
Din noaptea nostră facă un roman
Să nu mă satur a-l citi pentru încă un an."L.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu