marți, 1 decembrie 2015

L.342

"Ți-am dat tot, rămas-am cu nimic,
Acum cerșesc genunchi să mă târăsc, un pod de palmă să pot să mă ridic,
Să-ntorci privirea doar un pic aș vrea să strig,
Dar cine-s eu să pot să te oblig
Să nu o faci în silă;
Să nu mă umilești fiindu-ți milă...
Te uită mai bine-n depărtare,
Și scutură al amintiri-mi praf din buzunare,
Așa lua-mă vântul,
De nu mai merg să pot zbura cu gândul
La ce a fost , la ce n-o să mai fie
Să m-amăgesc că fără tine aș fi vie.? L.

Un comentariu: