"Noapte de când te știu rămas-ai curtezană,
Nu te îngrijora , nu-i o dojană,
M-ofer să-ți stau la braț când printre lume treci
Și ochi de tine îi ferește, în miez de zi, rostind cuvinte seci,
C-ar fi ușor al tău morav
Iubirea fiind al tău nărav,
C-o faci capul să-și piardă,
Iar sufletul i-l pustiești precum o hoardă
Lăsându-i decât plăcerile trupești,
Patimi atât de omenești,
Geloasă că tu le poți avea și împărți pe veci fără rușine
Lumii ce trece , lumii ce vine... "L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu