Eram presus de orb ce ne invidia cum ochi în ochi eram,
Dar nu ne mai vedeam,
Iar mutul se mira cum gură-n gură de stăteam
Aceeași limbă nu vorbeam,
Ologul n-avea stare intrigat c-același drum de îl aveam
În mare grabă-l despărțeam,
Pe ciunt l-am uluit cum în a noastră-mbrățișare
Strângeam puternic depărtare
Și-atunci înfuriată ploaia că n-avu timp să-și despletească peste noi șiroaie,
C-o picătură ne stinse dragostea ce nu a fost decât un foc de paie. L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu