"Te-ar fi iubit de-ar fi scos moartea din țâțâni,
Ar fi plecat departe bosumflată, dar n-ai știut decât cum să amâni,
Iară acum îți bate-n poarta descuiată,
Îi strigi că nu e ea cea așteptată
Și într-o parte să se dea
Să vină acea
Să-i pui în palme lumea, să i le strângi în ale tale,
La-ncheieturi să zornăie ale iubirii zale,
Însă-ai uitat că e beteagă, surdă la trăiri
Și molipsește lăsând în urmă a jalei amintiri."L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu