"Evadase din temnița minții c-un penel
Pictându-i pe podeaua-i un tunel
Ce-ar fi condus-o afară,
Din gânduri făcuse sfoară
Împletită nu în trei ci în tăcere
Complimentată că ar fi de miere
Și-o prinse de a cuvintelor luntre
Sperând că o propoziție strecura-va-o printre
Zidurile atâtora
Neștiind ce ar urma a datora:
O libertate falsă
La schimb cu cea reală ce-i fusese casă,
Căci nu tot ce-i verb e predicat,
Iar substantivul poate fi-un subiect ratat."L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu