"Din colț ea își făcu regat,
Părea întunecat,
De pâclă astupat,
Însă era o lume minunată,
Pereți de aer o țineau îmbrățișată,
Se sprijinea de ei ades,
N-avea de-ales,
De urât îi țineau întrebările
În mai toate serile
Când cerul despletit
Îi mângâia cu uitare ce și-ar fi amintit,
Iar vântul amestecând timpurile
O făcea a crede c-ar ști răspunsurile,
Le mulțumea timid
Femeie rămasă doar un copil naiv."L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu