L.414

"Veghez asupra ta ca un copac asupra unei bănci ce-așteaptă,

Primăvara, vara, toamna, iarna, toate odată,

Las gândurile treze, leg de ele sfori

Să-mi spânzure somn de-ar fi să-mi cadă pleoapa până-n zori,

Vântu-mi citește în palme cărări pustii,

Speranța m-ajunge din urmă și-n ceafă îmi suflă că voi veni,

Îmi mai cade din inimă o bucată,

Trecători calcă pe ea ca pe o frunză ce-i moartă,

Cum să mă-ntorc de nu am fost plecată

Și să m-așez pe-o bancă ocupată."L.

L.413

"Împreună am fi făcut o sută...de gânduri în uitate cuvinte,

O sută de pași înainte

Poate jumate-napoi,

O sută de foi

Cu două povești într-o copertă

Și-o soartă incertă,

O sută de tihne și-un singur război într-o sută de ani,

Atât de bogați , atât de sărmani

De-am fi știut a aduna

Furtuna dintr-una,

Seninul

Dintr-unul,

Mierea

Dintr-una,

Dintr-unul

Veninul

Până am fi rămas goi

Scăzând din noi

O sută...de cuvinte amintite în gânduri

De n-am fi știut a citi printre rânduri."L.

L.412

"Mi-ai rămas ca un perete interior ce mă desparte.

O parte

Stângă alta dreaptă,

Una urlet cealaltă șoaptă,

Una te cheamă alta te gonește,

Una te mângăie cealaltă te lovește,

Una te sărută,

Alta te scuipă,

Cea moartă merge înainte, cea vie o ia înapoi,

Elixir și puroi,

Descântec și blestem

Uitate într-un biet poem."L.

L.411

"Ți-ai agățat paltonul de colțul lunii.

Șezând gol c-un picior pe-o stea și celălalt pe-un nor, privești spectacolul lumii

Din prag.

Ai face-o cu drag,

Dar nu ai fost invitat de-ai zilelor petrecăreți,

Risipitori de ale soarelui săgeți

Ce se omoară cu căldură între ei

Uitând că nu sunt zei.

Te simt cum ochii ți-i închizi cu inima zdrobită,

Încerci orbește s-o repari și-ți iese despărțită... ca o copită

În două jumătăți egale de dulce și amar

La care vei bătea potcoave în zadar."L.

L.410

"Îmi șade la cap o cruce,

Pentru vânturi înfometate-s răscruce,

Îmi plânge speranța că văduvă a rămas

De prea mult timp într-un singur ceas,

Iubirea-mi poartă haine de orfan,

Moartea-mi lefteră a rămas de ultim ban,

Să mi se însoare ar vrea norocu',

Dar al lor mele patimi nu le-a venit sorocu' "L.

L.409

"Eram mai aproape unul de celălalt cu două speranțe

În singur ton... alte nuanțe.

Au coincis, dar nu s-au înțeles,

N-aveau același mers,

Nu învățaseră care pe care să urmeze,

Cine în fața celeilalte să cedeze.

Atârnau din visul lor mâini, două, stângi,

Într-un pumn cum să le strângi?

Rămase slobode au desenat un mal

Și-un val,

Fie-ne mereu o primă întâlnire,

Urmă uitată-n amintire."L.

L.408

"Perna-mi are urma unui cap ce lipsește, rămas-a-n nori.
Nu-ntinde mâna să-l cobori, 
Ne e și nouă bine, îmi spuse inima, în noaptea astă
Chiar dacă ne e dor și sunt albastră."L.