L.384

"De te-ai îmbujora închipuire , uneori, aș crede că îți pasă

Când realitate eu te fac , iară ceilalți picioare-și dau pe sub o masă

La care ai sperat c-avem un loc și noi...

Cum ai putut a crede că unde nu încape-un singur putea-va să s-așeze doi ?"L.

L.383

"Șoptit-au buzele-mi: "Am făcut pace cu lumea,
Chiar dacă-o linie ne desparte , rămânem una
Unite-n colțuri de tăcere.", voit-am să răspund,
Dar înțeles-am că nu există cale-ntoarsă cuvântului rostit către-al său gând."L.

L.382

"Mă cheamă vara sub fustele ei cu foșnet uscat

La umbră să-i stau cu pulpa-i sub cap,

Genunchiu-i miroase a piersici și pântecu' a copt,

Dar încă nu pot,

Mi-e verdele crud,

Sărutu-mi e mugure nud,

Mi-e timp să-nflorească iubire

Pe-alee-mi înserată privire,

Noaptea, mi-e gazdă laleaua în al ei dormitor,

În rouă trupu-mi sclipește de fraged amor,

Firul ierbii : "Rămâi ...", îmi șoptește, "Ți-e bine !

Nu toți trandafirii verii sunt rubine ..."L.

L.381

"Ți-aduci aminte iarnă cum m-ai primit la sânul tău

Când mi-a fost greu ?

Eu n-am uitat.

Viscol era al meu oftat

Și-ai viscolit și tu cu mine-odată,

Cernut-ai peste trupu-mi nea să cred c-aș fi imaculată,

Să sper că aș avea pereche ai ridicat om de zăpadă,

Nopți ai înseninat ca stele-n palme să îmi cadă

Știind că o să mi se-ndeplinească o primăvară... te-ai sacrificat.

Cum aș putea să uit vreodat' ?"L.

L.380

"La pieptu-ți cămașa nopții încheiat-am cu muguri de zăpadă,
Plesnească-n flori de gheață ce-n somnul lin să-ți cadă,
Nămeți oprească curgătoare-ți vise înspre zori de primăvară,
Viscol să-mprăștie parfum de scorțișoară,
În brațele-mi să te îmbie a rămâne un timp...de fericire
Chiar dacă știu că nu-ți voi fi o amintire."L.

L.379

"La hotarul sufletului am îngropat regrete, Iubirea ce o dai pomană doar lor le ține de foame ori de sete, Pelerinajul ce-l făcui îți e făr' de folos La ce crezut-ai sfânt... îl poartă-un păcătos."L.

L.378

"Cum te dezbraci tu,noiembrie și lași să te întrepătrundă cerul,
Fată morgană , cețurile îți adâncesc misterul,
Sub tălpi îți e natura-n agonie,
Vântu-ți îngână a tristeții simfonie,
Te înserezi cu-apusuri câteodată roz,
O ironie a zilelor moloz,
Urma sărutului îți e brumată,
De tine am fugi de parcă ești ciumată."L.