L.370

"Până la os

De invidie ros

Mârșav fără de grai

Mi-ai prădat bucățica mea de rai,

Văzând cum gândurile-mi erau numai senine,

Vorbele de bucurie pline,

Binețe dând florilor ce toate aveau parfum

Și-și revărsau culorile în mijlocul de drum,

Păsărilor ce triluri își împrumutau în joacă,

Una nu fie mai săracă,

Fluturilor ce aripi-și odihneau de bătrânețe

Punânduți-o în farfurie să te înfrupți, însă din ea atârnă zdrențe,

Cuțitu-ți nu poate a tăia din fum,

Iar furculița-ți nu se-nfinge-n scrum

Și te întrebi de ce așa blestem...

Eu fără ea și ea fără de mine nu suntem. "L.

L.369

"Te gândești vreodată ce mai fac ,

De râd sau plâng , de aș grăi , dar tac,

De mi-e a ochilor culoare verde crud ca după ploile lui mai

Ori de absint când toamna-n suflet vine cu alai,

De bucuria-mi rătăcește în al uitării labirint,

Iară tristețile îmi sunt alint,

Și-mi sprijin umbra obosită de-o ulucă ,la apus ?

Nu îmi răspunde, tot ce-ar fi fost de zis, nu va să fie spus."L.

L.368

"Zilele mele poarta furou.

Ma-mbie cu-ale culorilor clipe ca un vitrou,

Pe pulpele orelor aluneca dantelarii de viata

De pasi-s inegali mergand in fata,

A lui matase e una cu trupul diminetilor ce se-mbaiaza-n roua,

Iar curcubeul li se scurge la picioare dupa ce ploua,

Le-as alerga, din urma sa le prind, cand pe-ai lor umeri isi pun al inserarii sal,

Le-as saruta, de mine sa se-ndragosteasca, pe al noptii mal,

Sa se imbujureze luna si stele sa clipeasca des,

Cerul altar ne fie ca ne-am ales."L.

L.367

"Au încărunțit clipele de când te-aștept,
Iar soare gârbovit și-așează razele pe piept,
A serii răsuflare miroase-a putregai,
Degeaba aprins-am felinare până-n rai, 
Eu nu , dar tu știai,
Acolo nu erai ."L.

L.366

"M-ai înfășat cu-mbrățișarea ta ca pe un prunc,
Cuib mi-ai făcut în al tău făr' de sfârșit adânc
Să-ți fiu în loc de inimă-mpietrită,
Viu să te simți de-am să scâncesc de dragoste, lihnită,
Să mă hrănești cu sufletul ce-ți este adormit și să adorm și eu,
Ne legene același vis mereu."L.

L.365

"Ghiftuită de amor,

C-obraji roșii de bujor,

Mustind de împlinire,

Te-ntreb, ce cauți tu la mine , fericire

Și-mi stai înfiptă-n umăr precum o aripă fără pereche

Ce-mi cântă zborul la ureche,

Însă nu-l pot dansa

Cu cine-aș vrea ,

De vină nudă

Când mi te frângi lăsându-mi viața crudă

Florii fără tulpină,

Pământului fără o rădăcină ?"L.

L.364

"Spune-mi , ți-e primăvară ca și mie ?

Din umeri aripi-nmuguresc, însă picioarele îmi sunt bătute în a iernii colivie,

Degeaba-mi este caldă inima căci lacăt să-l topesc nu pot,

Vântul din suflet îmi este boare de caiși, înceată ploaie al meu hohot,

Iar ruga-mi din priviri biet puf de păpădie

Ce-a rătăcit în liric ecou de tragedie...

De nu , îmi oblojește un genunchi cu lăcrămioare,

Am să-l târăsc pân' la zăbrea, brațe am să strecor să-ncerc să zbor și îți promit că am să duc povară speranței ce nu moare ."L.