L.408

"Perna-mi are urma unui cap ce lipsește, rămas-a-n nori.
Nu-ntinde mâna să-l cobori, 
Ne e și nouă bine, îmi spuse inima, în noaptea astă
Chiar dacă ne e dor și sunt albastră."L.

L.407

"Pe cerul gurii răsări cuvântul crezându-se o stea,
Dar gândul spânzurat de-acesta încă-l ținea
Dorindu-i desăvârșirea în frumos
Ca mesager al minții cosmos.
Cum nerăbdarea-i ajunsese pân' la os
Se folosi de un canin ce legătură a ros,
Iar un lătrat luă locul la ce rostire s-ar fi vrut c-un glas duios
Și omenos.
Nu a contat,
Nu toată lumea ce-l aude trăiește-ntr-un palat
Și cei din mahala
Au dreptul să împodobească cu dorințe o căzătoare haimana !

Dar ce să vezi, a confundat o zdreanță cu un caracter
Luând coroana drept reper."L.

L.406

"Te-ai sărutat cu macii, cu roșii trandafiri. Îți simt în suflet spini-ți, iar buzele-mi sunt sângerii M-adulmecai de moarte și-mi picurai venin În viața-mi ce nu-i decât un biet suspin, Dar nu conta, fragilă te voiam să mi te frângi sub pleoapă, Erai, în felul tău... o lacrimă-nghețată. Privirea mi-a pășit pe ea crezând că o să țină Uitând că dragostea-ți era o poleială fină Și a crăpat, Te-ai spulberat ! Rogu-te mă iartă, sunt vinovat ! Ca un bărbat."L.

L.405

"În lanțuri să mă dau mi-e dor,
Să-i fie teamă fricii de cum pot sa zbor,
De cum aleargă-n juru-mi cerul de parcă-i sunt unică stea,
Să ne cunune luna dragostea,
Dar n-am în buzunar măcar un sfanț
Vămi să-i mituiesc și zac în șanț,
Țărâna îmi cuprinde umeri și-mi spune că poate o sa fie bine
Pentru săraci bogați în vise ca și mine ."L.

L.404

"Am băgat divorț de suflet și ce credeți, a făcut recurs

Că nu-i adevărat ce despre el am spus,

Că doar mi s-a părut c-am suferit

Și-l merit

Pe vecie,

În fața judecății el depune mărturie.

Îl simt cum se agață de-ale mele coaste să mi se-așeze-n gât,

Pedeapsă muțenia să-mi fie că l-am pârât,

Dar îl trădează ochi-mi c-o lacrimă căzută

Și-am fost crezută."L.

L. 403

Ai îndrăzni să calci pe ce e mai adânc în mine, 
Tălpile să-ți poarte urme de ruine,
Sufletul să-ți tragi la umbra coastei din Adam,
Setea de-ai vrea a-ți potoli să-mi ceri un strop de fericire și să n-am ?
Nu , o să-ți răspund tot eu,
De ce ai da ușorul pe ce-i greu . L.

L.402

Urăște-mă necondiționat,

Nu-mi reproșa că-n brațe m-ai purtat,

Dar nu ai mai putut

Când eu încă am vrut,

Că m-ai strigat în miez de noapte

Să-ți dau dreptate,

Iar eu n-am fost și m-ai blamat

Cu un oftat,

Că-n stele tu mă născocești, dar la picioare-ți sunt

De mult

Și te-am împiedicat...

Urăște-mă necondiționat . L.