duminică, 26 martie 2017

L.382

"Mă cheamă vara sub fustele ei cu foșnet uscat
La umbră să-i stau cu pulpa-i sub cap,
Genunchiu-i miroase a piersici și pântecu' a copt,
Dar încă nu pot,
Mi-e verdele crud,
Sărutu-mi e mugure nud,
Mi-e timp să-nflorească iubire
Pe-alee-mi înserată privire,
Noaptea, mi-e gazdă laleaua în al ei dormitor,
În rouă trupu-mi sclipește de fraged amor,
Firul ierbii : "Rămâi ...", îmi șoptește, "Ți-e bine !
Nu toți trandafirii verii sunt rubine ..."L.

vineri, 24 februarie 2017

L.381

"Ți-aduci aminte iarnă cum m-ai primit la sânul tău
Când mi-a fost greu ?
Eu n-am uitat.
Viscol era al meu oftat
Și-ai viscolit și tu cu mine-odată,
Cernut-ai peste trupu-mi nea să cred c-aș fi imaculată,
Să sper că aș avea pereche ai ridicat om de zăpadă,
Nopți ai înseninat ca stele-n palme să îmi cadă
Știind că o să mi se-ndeplinească o primăvară... te-ai sacrificat.
Cum aș putea să uit vreodat' ?"L.

joi, 5 ianuarie 2017

L.380

"La pieptu-ți cămașa nopții încheiat-am cu muguri de zăpadă,
Plesnească-n flori de gheață ce-n somnul lin să-ți cadă,
Nămeți oprească curgătoare-ți vise înspre zori de primăvară,
Viscol să-mprăștie parfum de scorțișoară,
În brațele-mi să te îmbie a rămâne un timp...de fericire
Chiar dacă știu că nu-ți voi fi o amintire."L.

L.379

"La hotarul sufletului am îngropat regrete, Iubirea ce o dai pomană doar lor le ține de foame ori de sete, Pelerinajul ce-l făcui îți e făr' de folos La ce crezut-ai sfânt... îl poartă-un păcătos."L.

marți, 8 noiembrie 2016

L.378

"Cum te dezbraci tu,noiembrie și lași să te întrepătrundă cerul,
Fată morgană , cețurile îți adâncesc misterul,
Sub tălpi îți e natura-n agonie,
Vântu-ți îngână a tristeții simfonie,
Te înserezi cu-apusuri câteodată roz,
O ironie a zilelor moloz,
Urma sărutului îți e brumată,
De tine am fugi de parcă ești ciumată."L.

luni, 17 octombrie 2016

L.377

"Nu-s toamne să-mi desfrunzească suflet,
Nici ierni să-mi geruiască cuget,
Trupul îmi e olog de primăveri,
Umbra flămândă-mi e de soare în așteptate veri,
Între-anotimpuri găsit-am adăpost,
Iar printre rânduri scrisului un rost."L.

marți, 11 octombrie 2016

L.376

"Și nu te-am iubit
Că-n pieptu-mi sărutu-ți ai zdrobit
Lăsându-mi-l ciobit
Inima-mi sa-mi bată înrobit 
De teama a nu-l sparge, sufletul să-mi pierd în asfințit,
Și nu te-am iubit
Că mai veneai , însă plecai grăbit,
Iar adevăru-mi cu minciuni ai peticit
Puținul să îmi pară infinit,
Și nu te-am iubit
Că o speranță în ochi-mi ai sădit ăi verde au îmbobocit,
Dară uitând s-o uzi la rădăcină acum e ofilit,
Ci doar fiindcă mi-ai fost sortit."L.