L.277

"Mi-ai răsturnat cumva lumea și am ajuns în rai ?
Dacă-i așa nu-i bai
Să mă scufund în nori, să zbor în ape,
Să cred că ce-i departe e aproape, 
Frigul să mă-ncălzească,
Ce am pierdut să mă găsească, 
Nimic să am, dar să-ți fiu totul
Cum Lunei îi este Pământul."L.

L.276

"Tu unde-ți ții paradisul ? În buzunarul inimii din piept
Înscris cu-a ei bătaie ca pe-un bilet
Ce ține-n cute șifonat
Un vis crezut abandonat, 
Dar care cu parfum de vechi îți dă de veste
Că ce trăiești într-un infern este poveste
Și te îndeamnă acolo  a te ascunde
Sau unde ?"L.

L.275

"Îmi vei invidia mers dând în gropi, împiedicat,
Adeseori târârii dedicat
Ce te făcea să îți întorci privirea
Să nu îți vadă-n ochi lumea rușinea 
Că te-ai ales cu o ce are cap în nori
În loc să mă ridici de subsuori,
Să-mi scuturi pietrele din suflet,
Să îmi înăbuși c-un sărut al vieții urlet.
Și știi de ce ? E multă ca și mine,
Deși o recunoaște doar în sine."L.

L.274

M-a invitat să-i stau la masă pământul
Și cheamă plesnind din noroaie chelner vântul
Să toarne-n pahare șuvoaie
De apă de ploaie,
Criță să ne facem cu iluzii
Ale vieții continue perfuzii. L.

L.273

" De ce te-ai îndrăgostit de mine destin, 
Nu ți-a ajuns că știi unde-am să plec , de unde vin, 
A trebuit să îmi săruți fiece pas,
Din inimă să-mi faci numai de tine cunoscut atlas, 
Busolă să nu-mi dai , să-mi fie teamă,
Graniți de-i încalc, că va ieși o dramă
Jucată-n monolog
La care nu-ți aplauzi desăvârșirea-n epilog ?"L.

L.272

"Te-ar fi iubit de-ar fi scos moartea din țâțâni,
Ar fi plecat departe bosumflată, dar n-ai știut decât cum să amâni,
Iară acum îți bate-n poarta descuiată,
Îi strigi că nu e ea cea așteptată
Și într-o parte să se dea 
Să vină acea
Să-i pui în palme lumea, să i le strângi în ale tale,
La-ncheieturi să zornăie ale iubirii zale,
Însă-ai uitat că e beteagă, surdă la trăiri
Și molipsește lăsând în urmă a jalei amintiri."L.

L.271

"Credeai că fără tine 
O primăvară nu mai vine,
Că nu își lasă plete verzi pe spate
Și nu-nflorește stele-n noapte,
Că nu-și va pune după ureche nori 
Zburând alături de cocori,
Că nu va țese l-al câmpului război
Covorul trifoiului cu patru foi, 
Că nu va deschide ferestre udate de lacrimi, uscate de râsete,
Făcându-și cuib în suflete ?"L.