"Port viața decoltată
Din aspră pânză pe-alocuri cu mătase e brodată,
Îmi strânge trup, iar sufletu-mi dorește evadare
Îmi este largă, iar sinele îmi urlă după închisoare
Să se ferească de propria-mi privire
Cu iz de-nvinuire
Că am un drept, acel de libertate, pe care l-am uitat,
Să merg cu pieptul gol, de soare fie mângâiat,
Inima să-mi fie nudă,
La vocea lumii să fiu surdă,
Oarbă la degete-ndreptate înspre mine,
De ce mai sunt să nu-mi fie rușine."L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu