"Porți nori pe tâmple ce ți-au încărunțit,
Obrajii ți-s plouați cu lacrimi, iar zâmbet fals din colțuri a cam obosit,
Pe buze
Ruginiu de frunze,
Ți-s încâlcite amintiri în părul veșted,
Iară suflarea îți miroase-a putred,
Înspre vremelnice apusuri îți este soare prigonit,
Luna îmbălsămată-n ceață de parcă a murit,
Inima îți bate vânt
Împrăștiind prin vene-ți jurământ
De veșnicie, trei luni în fiecare an, una iubind al verii drag ecou,
O alta-n van, pe ultima ca schiță palidă al iernii așteptat tablou. "L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu