L.421

"Noaptea a adormit sprijinită de tâmpla mea,

Cu ea și lumea,

I-am gândit inimii să-mi bată mai încet

Ș-acum mi-alunecă prin vene sânge violet,

Îmi pare rece, aș vrea s-o învelesc

Cu ultimele clipe, dar foșnesc."L.

L.420

" M-ai sărutat ca Iuda, n-am bănuit atunci

Când mă-nălțai la ceruri 'nainte să m-arunci,

M-am sfărâmat, probabil, într-o mie să nu-mi ajungă ani să mă adun

Și nici nu m-ai vândut la un preț bun...

Pe niscai mofturi, o ambiție plus un pahar cu egoism,

O iubire pe un aforism." L.

L.419

Nu știu cum rătăcisem prima literă a fiecărui cuvânt,
Te chemam, dar numele-ți se prăbușea de începuturi frânt,
Am descuiat toate amintirile noastre ce zăceau în sertare,
Le-am regăsit palide, cu răsuflarea aproape amorțită ce-mi cerea iertare
Că m-au uitat și-am vrut să le răspund,
Dar prima literă a fugit cum fuge-ntoteauna primul gând,
Tăcerea a devenit stăpână peste ani, peste noi,
Peste curcubeie fără ploi...L.

L.418

" Sunt vecină cu ploaia, împărțim aceeași fereastră, poate, și-același Dumnezeu,

Ne privim adesea în ochi, ai mei câteodată uscați, ai ei umezi mereu,

Pervazul poartă urme de nopți pierdute și ale mele coate

Când inutil îi povesteam despre-o iubire, despre o alta sperând că îmi va da dreptate,

Dar nu mă supăr și nici ea pe mine

De trupul îmi slăbește și mă las pe vine,

Ea știe c-o ascult,

Îi număr stropii, iar de lipsește vreunul din a mea lacrimă o împrumut."L.

L.417

"M-ai pictat în palma ta punând rămășag că voi fi fericită,

Mă arătai stelelor, toate, să-ți fiu ghicită,

Spre frunte mă-ndreptai să-ți sădesc în privire

Diamante cu-a lor prețuire,

Obrazul ți-l roșeam de gânduri vinovate s-ar fi ivit la margine de tâmplă,

Zâmbind mă așterneai peste inimă c-o mângâiere blândă

Până-ntr-o zi când ai pierdut și ploilor m-ai dat,

Sub umbrela anonimatului lumea striga în gura mare"-Ce ratat !",

Mă dureau culorile și-atunci m-am scurs

La rădăcina unui vis răpus."L.

L.416

"Te așteptam din două în două săptămâni,

În una păream normali, în cealaltă eram nebuni,

Obișnuiai să dai cu luna de pământ când n-ajungeam la ea,

De la picioare-mi goneai lumea

Să-mi fii deplin,

Buze-mi pedepseai cu-al tău sărut virgin,

Puneai piedică îngerilor să ne păzească doar pe noi,

De ură goi,

De dragoste râioși,

Te-aștept și-acum să fim la două săptămâni acei de-neînțeles frumoși."L.

L.415

"Iubitul meu, ți-ai uitat dragostea pe un trotuar,
E înspre noapte și ghemuită șade sub un felinar,
Ar vrea să-nchidă ochii pe ei să cadă rouă,
Dar a-nceput mărunt să plouă,
O frunză palidă obrazu-i șterge-n treacăt,
Uitarea vrea să-i pună lacăt,
Iubitul meu, ai cheia-n buzunar,
Descuie, intră și-n camera din stânga într-un sertar
Vei găsi o jumătate,
Din amândoi, ce încă bate."L.