L.386

"Oricât ați vrea , n-aveți voi teii mei ce de miros s-au despuiat
Lăsându-mi gândul pân' la anul îmbrăcat,
Nici miezul meu de vară ce-i plămădit din galben aurit, verde uscat și roșu aprins
Când stelele-mi renasc în timp ce altora de mult s-a stins,
Nici urmele din cer ce scurse-mi sunt în ploi
Să-mi amintesc râzând cum e-n noroi,
Nici vorbe-mi dulci la braț cu vântul,
Risipă facă ,de ele, cât s-o-nvârti pământul,
Oricât ați vrea
Nu ați putea ."L.

L.385

"Ce mai strângi în a pumnilor beznă,
Nu știi că până la sfârșit de la geneză
Au fost doar clipe când i-ai bătut în piept, în mese, i-ai arătat cuiva,
Dar trădătoare palme, la drum de zi , lăsa-te-au a merge pe-o linie a vieții ca o nuia ?"L.

L.384

"De te-ai îmbujora închipuire , uneori, aș crede că îți pasă

Când realitate eu te fac , iară ceilalți picioare-și dau pe sub o masă

La care ai sperat c-avem un loc și noi...

Cum ai putut a crede că unde nu încape-un singur putea-va să s-așeze doi ?"L.

L.383

"Șoptit-au buzele-mi: "Am făcut pace cu lumea,
Chiar dacă-o linie ne desparte , rămânem una
Unite-n colțuri de tăcere.", voit-am să răspund,
Dar înțeles-am că nu există cale-ntoarsă cuvântului rostit către-al său gând."L.

L.382

"Mă cheamă vara sub fustele ei cu foșnet uscat

La umbră să-i stau cu pulpa-i sub cap,

Genunchiu-i miroase a piersici și pântecu' a copt,

Dar încă nu pot,

Mi-e verdele crud,

Sărutu-mi e mugure nud,

Mi-e timp să-nflorească iubire

Pe-alee-mi înserată privire,

Noaptea, mi-e gazdă laleaua în al ei dormitor,

În rouă trupu-mi sclipește de fraged amor,

Firul ierbii : "Rămâi ...", îmi șoptește, "Ți-e bine !

Nu toți trandafirii verii sunt rubine ..."L.

L.381

"Ți-aduci aminte iarnă cum m-ai primit la sânul tău

Când mi-a fost greu ?

Eu n-am uitat.

Viscol era al meu oftat

Și-ai viscolit și tu cu mine-odată,

Cernut-ai peste trupu-mi nea să cred c-aș fi imaculată,

Să sper că aș avea pereche ai ridicat om de zăpadă,

Nopți ai înseninat ca stele-n palme să îmi cadă

Știind că o să mi se-ndeplinească o primăvară... te-ai sacrificat.

Cum aș putea să uit vreodat' ?"L.

L.380

"La pieptu-ți cămașa nopții încheiat-am cu muguri de zăpadă,
Plesnească-n flori de gheață ce-n somnul lin să-ți cadă,
Nămeți oprească curgătoare-ți vise înspre zori de primăvară,
Viscol să-mprăștie parfum de scorțișoară,
În brațele-mi să te îmbie a rămâne un timp...de fericire
Chiar dacă știu că nu-ți voi fi o amintire."L.