L.285

"Femeie nebună
Cu ochii de lună
Ce vise adună
Crezând c-ai fi bună
Tu noapte
Când îți deșiri stele pe spate
Îl scapă pe-al meu înspre zori căci mi-e sortit
Să-l duc fără odihnă la îndeplinit !"L.

L. 284

"Să împletesc măruntaiele pământului prefer
Decât să-mi faci scară la cer,
De cine-o vrea, de Dumnezeu să fii iertat,
De mine desăvârșit uitat
Căci nu e cu putință să duc în ce-a rămas din suflet cârcă
O amintire de năpârcă."L.

L.283

Mi-ai atârnat la gât a dragostei salbă râioasă
Să fugă alți de mine părându-ți doar ție frumoasă,
Pe buze mi-ai sădit c-o sărutare
Gust dulce de cireșe amare,
De ciuboțele l-ai descălțat pe cuc
Și mi le-ai pus să n-am pereche când drum îl bat în căutarea-ți ca un haiduc
Flămând să-ți jefuiască ură din zori până-n amurg,
Cu un descântec licoarea-i să mă prefacă-n floare pentru-al tău rug
Să ardem amândoi 
Odat cu ghinionul trifoiului ce s-a născut în doar trei foi. L.

L.282

Eram presus de orb ce ne invidia cum ochi în ochi eram,
Dar nu ne mai vedeam,
Iar mutul se mira cum gură-n gură de stăteam 
Aceeași limbă nu vorbeam,
Ologul n-avea stare intrigat c-același drum de îl aveam
În mare grabă-l despărțeam,
Pe ciunt l-am uluit cum în a noastră-mbrățișare
Strângeam puternic depărtare
Și-atunci înfuriată ploaia că n-avu timp să-și despletească peste noi șiroaie,
C-o picătură ne stinse dragostea ce nu a fost decât un foc de paie. L.

L.280

Te-am externat din viața-mi vindecat
Urmând ca la carte ce-aveam de tratat,
Pentru a inimii nebună-ți bătaie
Odaie,
În ea de-o singură persoană pat
Ca să nu cauți trezit dintr-un coșmar pe cineva alăturat,
Pentru-ți flămândelor priviri, de mâncare un singur fel,
Al întunericului perfect flagel,
Pe buzele-ți arse după gustu-mi, esență
De indiferență, 
Iar la plecare
Rețeta cu uitare.L.

L.279

"Aș fi vrut să te citesc în stele, dar sunt a cerului analfabetă,
Aș fi vrut să-ți scriu, dar mâinile îmi sunt inerte după a-mbrățișărilor îndelungată secetă,
La tine aș fi vrut s-ajung, dar peste ochi, adeseori,
S-a așternut un văl de nori 
Și-mpiedicată de furtuni
Rămas-am țintuită în ale speranțelor minciuni,
Iar sufletul îmi e-n surghiun
Bântuindu-ți amintirea ca un nebun."L.

L.278

"Mereu mergi inimă-n zig-zag de parcă ai fi beată
Căutându-ți iubirea bătând din poartă-n poartă,
Te-ndemn să ai o linie dreaptă,
N-o faci știind că astfel ai fi moartă
Spunându-mi că viața-ți cânți în altă gamă
Și nu îți recunoști ca semnătură rece  o anonimă electrocardiogramă."L.