L.391

"Două priviri, una pe furiș cealaltă prelungă Le-ai împletit lăsandu-le să lunece spre partea-mi stangă, S-a rușinat Și pentr-o clipă, inima, mi-a stat, Dar mintea pus-o imediat pe fugă Să nu se molipsească cu-a dragostei răpciugă."

L.390

"M-am îmbolnăvit de toamnă. obraji-mi rumeni au pălit, Mă doare-un umăr desfrunzit. Mă înghiontește un nor ce-mi stă sub pleoapă,
Iar inima îmi bate de parcă ar fi șchioapă." L